MĂGDĂCEŞTI: AMATORICISM ÎN ŞTIINŢA ISTORICĂ

MĂGDĂCEŞTI: AMATORICISM IN STIINŢA ISTORICĂ

( GRAVE ERORI IN SCRIEREA ISTORIEI)

Când am inceput sa pregatesc acest articol, mi-am adus aminte de un material mai amplu la respectivul subiect, scris de unul din cei mai cunoscuţi istorici din  spaţiul românesc (şi nu numai !) dr. Ion Ţurcanu. Domnia sa scria, despre câţiva oameni „bolnavi” de istorie, care nu au cunoştinţele necesare, nu au studiile respective în domeniu şi evident că nu pot face corect sau deloc o cercetare ştiinţifică istorică. Distinsul istoric a depistat grave erori sub toate aspectele ale ştiinţei istorice în „operele” amatorilor de istorie. Nu voi da numele autorilor „lucrărilor” care au  fost făcute praf de istoricul I. Ţurcanu, fiindcă nu acesta este scopul prezentului studiu. Grav este că în ştiinţa istorică se ”bagă” (ertata fie expresia, dar numai acest cuvânt se potriveşte aici), fiecare individ, indiferent de nivelul intelectual, specialitatea pe care o prestează, cunoaşterea istoriei sau statutul social ! De ce, pentru a face o operaţie chirurgicală este necesar un chirurg profesionist, cu studiile medicale terminate ? Pentru a construi un calculator sau alt ceva este necesar să fii inginer, cu politehnica terminată cel puţin ? De ce atunci în ştiinţa istorică se implică să scrie istoria fiecare boschetar ? De unde acest tupeu ? Că vă place istoria ? Foarte bine! Studiaţ-o, cercetaţi-o pentru Dvs., dar n-o faceţi pe savantul sau pe Columb în această nobilă ştiinţă ! Pentru a fi un specialist in istorie este incă puţin de tot să ai absolvită facultatea de istorie ! Este necesar de a studia o „piramidă” intreagă de monografii, lucrări, documente de arhivă, concluzii ale arheologilor, numizmaţilor, geologilor, arhiviştilor etc.etc. Credeţi-mă, că nu poate o persoană neautorizată să scrie istoria ! Nu poate nu cizmar, un zootehnician, un filolog, poet, un medic, un inginer, un muzician, un cosmetolog sau tehnician sanitar să scrie istoria !

Nu poate ! Şi nici n-are dreptul ! Şi nu trebuie să luăm exemplu, de la dl.Victor Stepaniuc, care fiind specialist de limbă şi literatura rusă a scris despre istoria statalităţii moldoveneşti şi a devenit doctor in istorie ! Bineînţeles, că Republica Moldova, după conducerea „înţeleaptă” a comuniştilor a devenit Ţara Tuturor Posibilităţilor, dar în toate ţările civilizate istoria o scriu istoricii, operaţiile chirurghicale le fac medicii, iar instalarea ţevilor şi a viceelor o fac tehnicii sanitari ! Fiecare face ce a invăţat !

Sigur, că sunt cazuri, când şi din colegii mei de breaslă (şi eu nu sunt o excepţie!) admit câte o eroare mai mare sau mai mică, dar neplăcută, care lansată pe hârtie sau suport electronic,  zgîrie la stomac încă multă vreme. Sunt cazuri! Se mai intâmplă! Dar acest lucu nu inseamnă, că lucrarea dată este o deviere de la cerinţele moderne de scriere a unei lucrări istorice. (Aci nu se includ mercenarii-istorici, care contra  unei sume, funcţii sau alte favoruri încearcă să transforme istoria naţională într-o cârpă politizată pentru interesele Marilor „noştri” politicieni, care timp de 20 de ani „rezolvă” problema transnistreană, de 20 de ani incă n-au invăţat cum se numeşte limba acestui popor, de 20 de ani încă n-au priceput că „marele război pentru apărarea patriei” nu este al nostru, şi nu e vorba de Patria noastă…) Pur şi simplă s-a stecurat o greşală tehnică în denumirea unei localităţi, al unui nume sau o eroare cronologică de tipar. Se mai intâmplă, dar şi aceste lacune se pun in discuţie la diferite şedinţe profesionale,  pentru a fi soluţionate.

Cu regret, sunt admise erori deosebit de grave şi scrierea istoriei localităţilor noastre. Dar înainte de a trece la acest subiect vreau să informez pe stimatul nostru cititor, că imediat după ocupaţia Basarabiei de ruşi în 1812, autorităţile ţariste au pornit o campanie antinaţională împotriva populaţiei moldoveneşti cu scopul de ai dezrădăcina, de a schimba raportul naţional în favoarea noilor stăpîni. Prin articole, cărti de istorie, manuale şcolare etc. au inceput a se scrie despre insemnătatea „progresistă a alipirii Basarabiei la Rusia”, etc.

În consecinţă, ideia era următoare, că majoritatea terenurilor Basarabiei nu erau populate. Care era scopul ? Să ne convingă, că numai cu „venirea” ruşilor au inceput să apare sate noi, oamenii să trăiască mai bine, intr-un cuvânt „progres”! Accesul la arhive a fost inchis  pentru persoanele băştinaşe, cărţile cu specific naţional au fost închise sub diferite pretexte. Această politică de îndobitocite a fost continuata cu ardoare şi de URSS, când au ocupat Basarabia în 1940 apoi in 1944, când „ne-au eliberat de ai noşti” şi mai bine de 60 de ani au uitat să se ducă în ţara lor. Denumirile localităţilor erau schimbate în denumiri ruseşti, iar întemeetorii, adică primele persoane de unde se trage denumirea satului trebuia sa fie rusească, chiar dacă se păstra uneori ca bază numele moldovenesc.

Şi ca să nu fiu numai cu vorba, vă dovedesc imediat acest lucru luînd ca exemplu satul Măgdăceşti din raionul Criuleni .

Pregătind un studiu istoric, despre satul Măgdăceşti, Criuleni am depistat în unele lucrări scrise şi in toate materialele postate in internet la respectivul subiect (inclusiv tot felul de filmuleţe de prezentare al satului) că:

Măgdăceşti este o localitate-centru de comună în Raionul Criuleni, Republica Moldova. Satul Măgdăceşti este atestat documentar şi oficial din timpul reformei agrare a lui Stolîpin din 19061911. Această perioadă a avut efecte pozitive şi în Basarabia. Astfel, pentru dezvoltarea gospodăriilor ţăranilor din vechiul sat vecin Drasliceni s-au repartizat loturi de pămînt în vechea selişte Măgdăceşti (denumirea localităţii provine de la un proprietar pe nume Petre Măgdicin, care a stăpînit această moşie cu secole în urmă). Astfel o parte din drasliceneni au trecut cu traiul şi gospodăria la Mădgăceşti. Fiecare ţăran primea ceva mai mult de 7 desitine de pămînt.

                                            *                          *                        *

Scurt Istoric.

Satul Magdacesti este atestat documentar si oficial din timpul reformei agrare a lui Stolipin din 1906-1911. Aceasta perioada a avut efecte pozitive si in Basarabia. Astfel, pentru dezvoltarea gospodariilor taranilor din vechiul sat vecin Drasliceni s-au repartizat loturi de pamint in vechea seliste Magdacesti (denumirea localitatii provine de la un proprietar pe nume Petre Magdicin, care a stapinit aceasta mosie cu secole in urma). Astfel o parte din drasliceneni au trecut cu traiul si gospodaria la Madgacesti. Fiecare taran primea ceva mai mult de 7 desitine de pamint.

*                    *                    *

Deci pînă aici e clar, nu ? Satul Măgdăcesti a fost atestat documentar în 1906-1911 în timpul reformei agrare ţariste a lui Stolîpin şi intemeetorul acestui sat este Petre Magdicin. Adică satul s-a întemeiat cu ruşii şi întemeetorul satului este tot un rus. Lasă să spună cineva că Magdicin este un nume moldovenesc ? Ei da Petre – aşa îl numeau ţăranii moldoveni, că le era greu să-i spună Piotr.

Cel mai grav este că oamenii din satul Măgdăceşti aşa şi cred, că satul lor este întemeiat în perioada anilor 1906-1911.

Dar să le luăm pe rând. Cum poate fi “atestat documentar în 1906-1911” ? Până şi copiii la şcoală ştiu că atestat documentar înseamnă  un singur an, când este datat cel mai vechi document. În cazul dat 1906. Aşa ar fi să fie, dar nu-i chiar aşa !

Nu voi da numele amatorilor in istoria satului Măgdăceşti, Criuleni, deoarece sper că nu au făcut-o din rea intenţie. Era de ajuns să consulte lucrarea lui Vladimir Nicu ”Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi” volumul II (Ed.Universitas”Chişinău,1991,pag. 13) în care se menţionează, că satul Măgdăcesti, raionul Criuleni a fost atestat documental la 27 iunie 1869. Acelaş lucru este scris şi în “Dicţionarul Enciclopedic Moldovenesc” din 1989, pag. 410. Adică este totuşi mai vechi aproape cu jumătate de secol , în loc de 1906 am stabilit anul 1869. Dar nu avem nicio siguranţă, deoarece, potrivit unor informaţii ale unui alt amator de istorie a satului este vorba de o perioadă puţin mai veche. Dar să cităm informaţia:

*                          *                           *

E dificil astăzi să stabilim numărul ori lista drăslicenenilor care au obţinut loturi la Măgdăceşti, în orice caz, e mare în jur de 100 de ţărani au trecut la „hutor”, unde şi o altă denumire a satului „Flutura”. Printre primii veniţi se cunoaşte Dumitru Dabija, e considerat întemeietorul satului, apoi Gheorghe Maxim, Mihail Guzun, Tudor Varzari ş.a. Cu toate că partea Măgdăceşti e întîlnită mult mai vechi în acte şi manuscrise, de exemplu la Darie Donici, la 6 septembrie 1709 unul Lupaşcu vinde o parte de loc la erhanul din Drasliceni „din partea de gios din sat din Măgdăceşti… şi aceasta se pogoară pînă în satul Paşcanilor…” Alt act de jalbă vine la domnul Moldovei în 1724 la Grigore Ghica Vodă şi-i spune: „am moşie la Măgliceşti şi Brişliceni ce-s la ţinutul Orheiului pe Ichil”, denumirile suportă simple schimonisiri indigene, Măgdăceşti şi Drăsliceni. Deci satul nu are o istorie atît de veche, dar păstrează datini şi tradiţii multiseculare. Satul Măgdăceşti este în majoritate creştin ortodox. Întotdeauna răzeşii din Măgdăceşti, creştini şi gospodari în cuvînt şi faptă au visat cu propriile forţe din mila Domnului să înalţe o sfîntă biserică.

Din câte observaţi, ultimul”cercetător” este  mai aproape de adevăr. Este vorba de anul 1709, dar ţinînd cont că nu este îndicată sursa  documentară nu putem să acceptăm ca fiind anul întemeerii satului Măgdăceşti, Criuleni. Cu toate acestea trebuie de menţionat, că respectivul se afla pe o pistă corectă.

Dar iată că a sosit şi momentul adevărului. Douăzeci de ani în urmă, pe când eram directorul Muzeului Raional de istorie şi etnografie Criuleni, în baza documentelor domneşti am publicat în gazeta raională ”Baştina” din 7 august 1990 un articol intitulat ”Criulenii şi împrejurimile lui” unde alături de alte localităţi din raionul Criuleni se menţionează, că anul întemeerii satului Măgdăceşti este 1529, punând ca bază faptul, că Petru Rareş-Vodă a întărit lui Petre Magdiciu jumătate de sat. Este vorba de 9 martie 1529 (7037) 

Cred că e cazul să facem o generalizare a modestei noastre investigaţii, care ne dovedeşte că satul Măgdăceşti, este un sat vechi moldovenesc recunoscut  prin documente domneşti din vremea lui Petru Rareş şi n-are absolute nimic atestarea satului Măgdăceşti cu Imperiul ţarist rus, care a exploatat pe aceşti ţărani ai satului şi economic, şi politic şi religios. Iar întemeetorul satului a fost cu siguranţă un bun moldovean pe nume Petre Magdiciu, deoarece dacă nu era bun, nu mai avea Domnitorul Moldovei Petru Rareş să-i dee jumătate de sat. În concluzie locuitorii satului au cu ce se mândri pe bună dreptate, deoarece satul lor,  situat în inima Basarabiei pe nume Măgdăceşti, a împlinit anul acesta 481 de ani. Cred că de la această investigatie cel mai mult vor avea de profitat femeile, deoarece sărbătoarea mamelor de 8 martie va avea continuare a doua zi 9 martie cu ziua satului. Cam atat am avut de spus.

Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist (mun.Chişinău)

Sursa: www.Tribuna-Basarabiei.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s