CORNELIU ZELEA CODREANU- 75 DE ANI DE LA ASASINARE

CORNELIU ZELEA CODREANU – 75 de ani de la asasinare

Corneliu-Codreanu-Biblioteca-Austriaca-Europeana-Eu…se implinesc in noaptea aceasta 75 de ani de la asasinarea sa de catre sceleratul Carol al II-lea, unealta unei prostituate evreice, “Duduia” Grunberg, agenta a NKVD, alias Elena Lupescu…

Ordinul de ucidere a lui Codreanu a fost dat, in noiembrie 1938, de catre un personaj considerat scelerat de catre contemporanii sai, – Carol II, manevrat si condus de catre metresa sa, Elena Lupescu, pe numele real, de evreica, Grünberg, agenta NKVD. Elena Magda Lupescu (n. 15 septembrie 1895, Iaşi), amantă, ulterior soţie (a treia, după Zizi Lambrino şi Elena a Greciei) a regelui Carol al II-lea. Lupeasca era de fapt sefa camarilei regale si de peste un deceniu aceasta dirija spolierea sistematica a Romaniei, iar mesajul anticoruptie lansat in alegerile din 1937, de catre partidul Totul pentru Tara, de Miscarea Legionara reprezentata de Corneliu Zelea Codreanu era considerat un afront intolerabil de catre metresa regala, cea supranumita Duduia.

Legionarii au luptat din rasputeri impotriva “politicianismului venal si criminal” al vremii
“Cel mai mare rau pe care ni l-au facut jidanii si politicianismul, cea mai mare primejdie nationala la care ne-au expus acestia, nu sta nici in acapararea bogatiilor solului si subsolului romanesc, nici chiar in tragica desfiintare a clasei de mijloc romanesti, nici in numarul mare al lor in scoli, profesiuni libere etc., si nici chiar in influenta pe care o exercita asupra vietii noastre politice, desi fiecare in parte sunt primejdii de moarte pentru neam. Cea mai mare primejdie nationala sta in aceea de a ne fi diformat, de a ne fi desfigurat structura noastra rasiala daco-romana, dand nastere acestui tip de om, creand aceasta cazatura, aceasta starpitura morala: politicianul care nu mai are nimic cu nobletea rasei noastre; care ne dezonoreaza si ne omoara. Daca acest tip de om va continua sa mai conduca aceasta tara, Neamul Romanesc va inchide ochii pentru totdeauna si Romania se va prabusi, cu toate stralucitele programe cu care “smecheria” degeneratului va sti sa unga ochii multimilor nenorocite. Dintre toate relele pe care ni le-a adus invazia jidaneasca, acesta este cel mai ingrozitor!”….(Corneliu Zelea Codreanu)

Varful de lance al starpiturilor care au desfigurat Romania acelor timpuri a fost fiica lui Nahum Grünberg (alias Nicolas Lupescu) şi a Elizei Falk, “o zdreanţă murdară”, conform descrierii lui Pamfil Seicaru, fondatorul ziarului CURENTUL si caracterizată atât de Argetoianu, cât şi de patriarhul Miron Cristea, in memoriile sale ca fiind „o femeie de moravuri uşoare”, în timp ce principele Nicolae o menţionează drept „o amantă de profesie”. L-a agatzat pe Carol in data de 14 februarie 1925 si l-a subjugat fara drept de apel datorita profesionalismului sau ca prostituata, descris astfel de Pamfil Şeicaru: Lupeasca…„aducea o vastă experienţă în legăturile cu bărbaţii, de pe urma cărora ar fi căpătat o mare tehnică. O femeie vulgară, indecentă, stăpânind toate vicleşugurile în alcov, ştiind să reîmprospăteze până la epuizare dorinţa partenerului, ştiind să-şi domine oboseala şi care în loc de un leşinat sentimentalism, să-i servească o pitorească trivialitate”.

Industriaşii evrei Max Auschnitt, Aristide Blank si Oskar Kaufmann au propulsat-o pe Elena Grunberg si au sustinut-o intens pentru a le mijloci afacerile la cel mai inalt nivel, Lupeasca agonisind o avere considerabilă din comisioanele obtinute care urmare a influenţei nefaste asupra deciziilor regelui Carol al II-lea, (două case în Bucureşti, două vile la Sinaia, o vilă pe malul Mării Negre, bijuterii etc). Revista Time scria despre Lupeasca în 1937: ”În România, a cărei familie regală n-a fost considerată niciodată bogată ca să ţină un iaht de 1.350.000 dolari cu atât mai mult să cumpere unul, cumpărarea acestuia (a iahtului lui Eduard al VIII-lea) a dus la concluzia zdrobitoare că Elena Lupescu este cea mai şireată făcătoare de bani din România. Se spune că ea şi-a format capitalul de la oamenii care voiau să obţină ceva de la Carol al II-lea, că a început să-şi depună la băncile din Bucureşti averea mobilă şi, în sfârşit, să aibă participare la industria-cheie a României, în special cea controlată de guvern. Săptămâna trecută, abila fiică a negustorului de vechituri Nuham Grunberg părea să-şi realizeze o ambiţie măreaţă: o a doua croazieră cu iahtul „Nahlin”, care s-o facă cunoscută în întreaga lume!.”

Sustinatorii din umbra ai Elenei Lupescu, cei cu capitalul, erau de genul lui Max Auschnitt, fiul evreului Osias Auschnitt, care deţinea o firmă de import tablă, la Galaţi, si a reusit, prin corupţie, să deţină monopolul importului de tablă pe întreaga ţară, dupa care pătrunde alături de Malaxa, în comitetul de administraţie al Societăţii Reşiţa. Scopul era blocarea productiei de locomotive de la Resita, in beneficiul uzinelor lui Malaxa de producţie de locomotive de la Bucureşti. Cei doi, Malaxa si Auschnitt, au dat o grea lovitură industriei româneşti avand totodata grija sa-i asigure regelui Carol al II-lea 30-35% din totalul acţiunilor la uzinele Malaxa. Cel mai mare gheşeft din perioada interbelică, care a desăvârşit spolierea sistematica a Romaniei, prin intermediul parghiei Elena Lupescu – Carol a fost falimentul deliberat al Marmorosch-Blank, cea mai mare bancă comercială din România, tentaculul economic al B’nai B’rith, loja masonica exclusiv evreieasca care a contribuit masiv la finantarea revolutiei bolsevice. În perioada 1931-1932 banca evreului Aristide Blank avea un deficit urias iar Carol al II-lea şi Elena Lupescu-Grunberg au fost special cointeresaţi. A intervenit pe langa Carol chiar tatăl roşcatei sale amante, Nicolae Lupescu (Nahum Grunberg) care i-a propus schema unei inginerii financiare prin care deficitul sa fie preluat integral pe carca romanilor.

Astfel regele a obligat Banca Naţională a României să acopere deficitul (Mitiţă Constantinescu, guvernatorul BNR era în acelaşi timp şi ministru de finanţe, deci o marionetă în mâna lui Carol al II-lea), Primăria Bucureştiului a fost obligata să cumpere pentru o jumătate de miliard de lei un teren de la Otopeni al lui Aristide Blank, iar guvernul a concesionat Regia Monopolului de Stat băncii evreieşti. Mai mult regele a dispus finalmente ca statul să preia activul şi pasivul băncii Marmorosch-Blank, asta însemnând că toate sumele de bani matrasite de smenarii evrei să fie suportate de contribuabilii români.

Principalii adversari publici ai camarilei si ai Elenei Lupescu, liderii partidelor reprezentative ale Romaniei – Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu sau Corneliu Zelea Codreanu, precum si maresalul Alexandru Averescu au devenit tinta unor conspiratii organizate de reteaua evreieasca a carei exponenta era Elena Grunberg. Conform unui Raport din data de 29 iunie 1935 al „Corpului Detectivilor“, Lupeasca era bănuită si urmarita deoarece servea inclusiv interesele Kominternului şi ale „Alianţei Israelite Universale“, interese care au determinat înlăturarea lui Corneliu Zelea Codreanu, adversar făţiş al reţelei kominterniste create şi controlate în cea mai mare parte de etnici evrei, organizaţie care era pe cale să sufoce întregul glob, la vremea aceea.

Armand Călinescu, mason si exponent de varf al camarilei regale, a transmis ordinul de ucidere in Noaptea Sfântului Andrei a celor mai curati dintre romanii care aparusera pana atunci in fruntea tarii. In mod simbolic a fost aleasa ziua Sf. Apostol Andrei, protectorul romanilor, pentru a macula pe veci aceasta sarbatoare. Legionarii au fost duşi noaptea în pădure şi sugrumaţi pe la spate, apoi ciuruiţi de gloanţe, aruncaţi într-o groapă, arşi cu vitriolul procurat prin bunavointa unui negustor evreu şi acoperiţi cu lespezi de piatră si beton.

Pentru a găsi un procedeu “democratic” de lichidare a lui Corneliu Zelea Codreanu, regele Carol al II-lea a făcut apel la profesorul Nicolae Iorga, care l-a sfatuit pe rege să-l aresteze mai întâi în mod legal pe Codreanu şi, îndată după ce va fi arestat, să-l bage în celulă iar apoi, avandu-l inlănţuit, îl avea la dispoziţie şi putea face cu el ce vrea.
Pentru a motiva arestarea, chiar Iorga a depus el însuşi, contra lui Codreanu, o reclamaţie pentru “insultă”. În urma acestei reclamaţii, un detaşament de jandarmi s-a năpustit in cursul noptii la Predeal, l-a arestat pe Codreanu şi l-a dus la Tribunalul Militar din Bucureşti. Evident era abuziv să arestezi pe cineva, în plină noapte, şi să-l arunci în închisoare pentru un delict nedovedit. Iorga a preferat uniforma stacojie regala si a devenit complice la uciderea celor pe care tot el i-a creat, deoarece aportul lui Iorga, initial, cu doua decenii in urma, la formarea unui curent national romanesc a fost unul major.
In fapt, regele Carol al II-lea, a luat hotararea de asasinare a lui Corneliu Zelea Codreanu, imediat după alegerile generale care s-au ținut in România pe 20 și 22 decembrie 1937. Au fost ultimele alegeri ale României înainte ca Regele Carol al II-lea să dizolve Parlamentul și să instaureze o dictatură regală în februarie.
La alegerile din 1937 nici unul dintre partide nu a obținut 40% din voturi, necesare pentru pentru a constitui o majoritate parlamentară. Legionarii s-au plasat, cu un procent de 15,58% pe locul trei in preferintele alegatorilor romani. La 10 februarie 1938, pentru a preveni formarea unui guvern ce avea să includă miniștrii din Garda de Fier, regele Carol al-II-lea a dizolvat guvernul și a instituit o dictatură regală, instituind starea de asediu și cenzura.

În februarie 1938, Carol al-II-lea publică o noua Constituție, la misto, care asigura cica baza juridică a regimului autoritar si pentru a-și consolida puterea, desemnează Consiliul de Coroană ca organ permanentși dizolvă partidele politice. In octombrie 1938 au fost desfiintate sindicatele si inlocuite cu bresle, carora le erau interzise activitatile politice, iar pe baza propunerii lui Armand Calinescu, Carol a decis infiintarea, la 16 decembrie 1938, a primului partid totalitar din Romania, Partidul Unic, numit Frontul Renasterii Nationale, transformat in Partidul Natiunii, in 1940.

*************
Carol, acest personaj blestemat al Romaniei, pricinuia de mai bine de un deceniu, de la intalnirea sa cu Elena Grunberg – Lupescu, numai crize. Imediat dupa ce a s-a combinat cu Lupeasca a provocat o criza dinastică, in 1925, cand dupa ce a fost trimis in calitate de moștenitor al tronului, să reprezinte familia regală română la funeraliile Reginei Alexandra a Marii Britanii, nu s-a mai întors în țară, la solicitarea noi sale amante, Elena Lupescu. La 12 decembrie, printr-o scrisoare, renunță la drepturile sale la tron, în favoarea fiului său Mihai. La 12 decembrie 1925, principele Carol a renunţat pentru a treia oară la calitatea sa de moştenitor al tronului (o mai făcuse în 1918 şi 1919), fapt ce l-a determinat pe regele Ferdinand să convoace Consiliul de Coroană.

Dupa cinci ani Iuliu Maniu are funesta initiativa de a trimite mai mulţi emisari la Paris, pentru a negocia cu Carol venirea lui în ţară, negociere care includea trei „angajamente solemne”: 1) se va despărţi de Elena Lupescu; 2) îşi va reface căsătoria cu principesa Elena; 3) va guverna constituţional (adică va respecta legea fundamentală din 1923).

În seara zilei de 6 iunie 1930, Carol a sosit inopinat în Bucureşti, pentru a se vedea cu Maniu, care l-a salutat cu formula „Bine aţi venit, Alteţă!”. Gestul lui Maniu era profund, ilegal, deoarece principele Carol se angajase, în decembrie 1925, să nu se întoarcă în ţară „timp de zece ani, iar după expirarea acestui termen să nu mă întorc fără autorizaţia suveranului”. In iunie 1930, el călca în picioare acest angajament scris iar Iuliu Maniu si-a asumat acest act ilegal. În plus Maniu îşi încălca jurământul depus la 10 noiembrie 1928 fata de regele Mihai, aflat pe torn, deoarece principele Carol nu venea în ţară ca o personalitate particulară, ci ca un pretendent la domnie.

Mai mult principele Carol sosise în ţară în mod fraudulos, cu un paşaport fals, pe care, în dreptul numelui său, era scris Eugen Nicolas. La intalnirea cu sceleratul Carol, în noaptea de 6/7 iunie 1930, juristul Iuliu Maniu a renuntat la orice norme de drept şi moralitate, servind in mod abject cel mai mizerabil politicianism. Printr-o misculatie de cea mai joasa speta Maniu, în dimineaţa zilei de 7 iunie, a demisionat de forma din fruntea guvernului, pentru a nu deveni sperjur, cica, deoarece jurase credinţă regelui Mihai, s-a format la repezeala un nou cabinet naţional-ţărănist, prezidat de Gh. Mironescu, iar în ziua de 8 iunie Parlamentul a votat proiectul de lege prin care se anulau actele normative din 4 ianuarie 1926, astfel că principele Carol, în calitate de bărbat prim născut al lui Ferdinand, devenea regele României. Acelasi “demn” Iuliu Maniu, în numele majorităţii parlamentare naţional-ţărăniste, declara că „se alătură cu însufleţire ca Reprezentanţa Naţională să declare de moştenitor al tronului pe Alteţa Sa regală principele moştenitor Carol”.

De la acest moment a debutat o blestemata perioada pentru Romania, in care puterea statului a fost transferat in intregime in mainile Elenei Grunberg, deoarece, evident, Carol isi incalcase toate “promisiunile” facute lui Maniu, iar “negocierile” pe tema Elenei Lupescu au culminat cu un episod de curata batjocura a lui Carol la adresa vetustului Maniu, un prostalau lent la creier cum rar s-a mai gasit in mediul politic romanesc.

Astfel Carol l-a tras pe sfoara cu dibacie pe Maniu aducand-o in pofida oricaror promisiuni pe Elena Lupescu în ţară, pe sest, aceasta fiind găzduită, la 12 august 1930, la Castelul Peleş. Îndată ce a aflat, primul ministru s-a deplasat la Sinaia, pentru a-i atrage atenţia regelui că nu respectă „obligamentul” de a se despărţi definitiv de Elena Lupescu. Carol a negat categoric că zdreanta s-ar afla în Sinaia, dar în faţa stăruinţelor lui Maniu l-a chemat pe administratorul castelului pentru a-i spune dacă exista o asemenea persoană acolo. Acesta a cercetat în faţa celor doi lista cu personalul angajat şi a găsit o spălătoreasă cu numele Elena Lupescu din comuna Baia (judeţul Suceava).

Satisfăcut de „descoperirea” făcută de administrator, Carol a întrebat: „Domnule Maniu, este normal ca pentru o spălătoreasă să se certe regele României cu primul său ministru?” În faţa acestui nemaipomenit tupeu, Maniu nu a avut replică şi a plecat de la Sinaia, deşi era convins că Elena Lupescu se afla acolo, la Castelul Peleş. Peste mai mulţi ani, Pamfil Şeicaru aprecia că, în acel moment, liderul PNŢ a făcut o greşeală fatală: „Ce s-ar fi întâmplat dacă Iuliu Maniu ar fi dat ordin, în calitatea sa de prim-ministru, ca Elena Lupescu să fie arestată, sub acuzaţia de a fi intrat în ţară cu paşaport fals? Cine ar fi cutezat să-i ia apărarea? Atât Partidul Liberal, cât şi celelalte partide din opoziţie ar fi aplaudat măsura guvernului, care satisfăcea opinia publică. Regele? În august 1930 el se ferea să provoace opinia publică, pe care orice partid politic ar fi aprins-o mulţumită unei agitaţii violente şi bine organizate. Pe ce se rezema Carol în august 1930? Absolut pe nimic. Îşi închipuie cineva că armata română s-ar fi înfruntat cu unanimitatea partidelor sprijinite de opinia publică spre a apăra pe ţiitoarea regelui intrată în ţară cu paşaport fals?”

Ulterior, intr-o cuvântare ţinută la Vinţul de Jos, în ziua de 31 mai 1936, Maniu afirma si el, ca toata lumea, că Elena Lupescu „a adunat în jurul ei o ceată de aventurieri, care au acaparat conducerea ţării şi şoptesc la urechea regelui visuri dictatoriale”. Uitand insa cine a adus-o in tara, impreuna cu nenorocitul priapic de Carol.

În primele luni de la venirea ei în România, Elena Lupescu a stat la Sinaia, departe de ochii lumii, dar ceva mai târziu s-a mutat într-o somptuoasă vilă din Aleea Vulpache actuala Aleea Modrogan – coincidenta (?!) – , care a devenit centrul intrigilor politice din România. În fapt, odată cu venirea Elenei Lupescu s-a constituit camarila regală, care a devenit pol major de putere politică, diferit, şi opus, celui legal, parlamentar-constituţional. Si astazi avem o Elena similara, (coincidenta), si tot in Aleea Modrogan…

*************
• 30 noiembrie 1938

Comunicatul parchetului militar
Parchetul militar al Corpului II Armată ne informează:

În noaptea de 29–30 noiembrie a.c. s-a făcut un transfer de condamnaţi de la închisoarea R. Sărat la Bucureşti–Jilava. În dreptul pădurii ce corespunde km 30 de pe şoseaua Ploieşti–Bucureşti, pe la orele 5, automobilele au fost atacate cu împuşcături de necunoscuţi care au dispărut şi în acel moment, transferaţii, profitând de faptul că transportul se făcea în automobile Brek tip jandarmi, deschise şi pe timp de noapte şi ceaţă densă, au sărit din maşini, îndreptându-se cu vădită intenţie de a dispare în pădure.

Jandarmii, după somaţiile legale, au făcut uz de armă.
Au fost împuşcaţi:

Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la zece ani muncă silnică şi şase ani interdicţie.
Constantinescu Nicolae, Caranica Ion, Belimace Doru, autorii asasinatului comis asupra lui I.Gh. Duca, condamnaţi la muncă silnică pe viaţă.
Caratănase Ion, Bozântan Iosif, Curcă Ştefan, Pele Ioan, State Gh. Ioan, Atanasiu Ioan, Bogdan Gavrilă, Vlad Radu, autorii asasinatului comis asupra lui Mihail Stelescu, condamnaţi la muncă silnică pe viaţă.
Georgescu Ştefan, Trandafir Ioan, condamnaţi la câte zece ani muncă zilnică, pentru asasinat asupra lui Stelescu.

• noiembrie 1940

Declaraţia maiorului Constantin Dinulescu la Comisia de anchetă instituită de Înalta Curte de Casaţie, Bucureşti.

“Într-o zi am fost chemat de către fostul Preşedinte de Consiliu, Călinescu. În cabinetul lui de lucru se găsea şi generalul Bengliu, comandantul Jandarmeriei. Călinescu mi-a declarat atunci că, pentru motive politice, Codreanu şi 13 adepţi ai lui trebuiau să fie ucişi; aceasta ar fi fost şi dorinţa regelui. În ziua de 29 noiembrie 1938, la orele 10 seara, Codreanu şi camarazii lui au fost scoşi din închisoarea de la Râmnicu-Sărat, unde erau închişi, şi au fost puşi într-un camion. Legionarii au fost puşi în aşa fel ca să poată vedea numai înainte, fiind în acelaşi timp legaţi cu braţele la spate. Ei nu putea face nici cea mai mică mişcare; erau chiar constrânşi să stea continuu cu capul în sus.

Înapoia fiecăruia din ei stătea câte un jandarm. Eu m-am aşezat lângă şofer. Se călătorea pe şoseaua dintre Ploieşti şi Bucureşti, când în zorii zilei de 30 noiembrie, după ce am dat semnalul fixat, cu lanterna, jandarmii au scos din buzunare o sfoară (frânghie), pe care au strâns-o în jurul gâtului legionarului ce stătea în faţa fiecăruia dintre ei. În felul acesta, Codreanu şi cei 13 camarazi ai lui au fost sugrumaţi, în timp ce maşina îşi continua drumul în plină viteză. Puţin timp după aceea, am ajuns la Bucureşti, de unde ne-am îndreptat către fortul de la Jilava, în interiorul căruia era săpată, deja de trei zile, o groapă mare. După ce camionul a intrat în fort, asupra cadavrelor strangulaţilor s-a tras — în urma ordinului primit de la prim-procurorul militar, col. Zeciu — câte un foc de revolver sau de puşcă; apoi, un medic militar constată moartea tuturor legionarilor transportaţi de noi. Cadavrele au fost aruncate în groapă. Eu imediat am declarat celor 14 jandarmi că ceea ce făcuseră fusese dispus de către Curtea Marţială şi că a fost o datorie patriotică importantă.

Certificatele de moarte se confecţionaseră la Jilava de către colonelul de la Curtea militară Zeciu, locotenent-colonel Dumitru şi de primul comisar regal, colonel Pascu.

S-a aruncat pământ în groapă; însă a doua zi cadavrele au fost dezgropate şi purtate într-o altă groapă.Asupra lor s-au vărsat multe sticle de acid sulfuric; apoi au fost acoperite cu pământ, iar deasupra s-a turnat o placă grea de ciment. Jandarmii, deşi involuntar, au trebuit să iscălească actele de deces, în care se spunea că cei 14 legionari au fost împuşcaţi pentru că încercaseră să fugă de sub escortă. Fiecare jandarm a fost răsplătit cu 20 000 lei. Eu am primit 200 000 de lei”.

• noiembrie 1940

Declaraţia plutonierului Sârbu

În zorii zilei (n.n. 29/30 Nov. 1938) am pornit spre Râmnicul Sărat. Ajunşi la închisoare, am fost băgaţi toti jandarmii într-o celulă, unde maiorii Dinulescu şi Macoveanu ne-au dat instrucţii asupra modului cum avem să executăm pe legionari. Punând în genunchi pe şoferul maşinii, i-a aruncat un ştreang după gât pe la spate, aratând cât de uşor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieşit apoi unul câte unul afara, în curtea închisorii şi fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu că acesta era Căpitanul, Corneliu Codreanu.

I-am dus apoi în maşini. Aici, legionarul era legat cu mâinile de bancă la spate, iar picioarele pe partea de jos a băncii din faţă, în aşa fel ca să nu se poată mişca nici într-o parte, nici în alta. Aşa au fost legaţi 10 legionari într-o maşină şi 4 în alta. Eu am fost în prima maşină, în cea cu 10 legionari, în spatele Căpitanului şi fiecare jandarm era aşezat în spatele legionarului ce-i fusese încredinţat. În mâini aveam ştreangurile. Am pornit. În maşina mea mai era maiorul Dinulescu, iar în cealaltă maiorul Macoveanu. Era o tăcere de mormânt căci n-aveam voie să vorbim între noi şi nici legionarii între ei.

Ajunşi în dreptul pădurii Tâncăbeşti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr-un cod de semnale, momentul execuţiei, a aprins la un moment dat lanterna, stingând-o şi aprinzând-o de trei ori. Era momentul execuţiei, dar nu ştiu de ce nu am executat nici unul. Atunci maiorul Dinulescu a oprit maşina, s-a dat jos şi s-a dus la maşina din spate. Aici, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar.

Legionarii erau executaţi. Căpitanul şi-a întors puţin capul către mine şi mi-a şoptit:
– Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilor mei!

Dar în aceiaşi clipă, mai înainte ca el să fi terminat rugămintea, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara maşinii şi păşind înăuntru cu revolverul în mână a rostit printre dinţi: “Executarea!” La aceasta, jandarmii au aruncat ştreangurile…

A fost un muget şi un horcăit, întrerupt din adâncul fiinţei lor, apoi o linişte de mormânt. Cu perdelele trase, maşinile şi-au continuat drumul pâna la Jilava… Când am ajuns, erau orele 7 dimineaţa. Aici ne aşteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandantul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist Lt. Col. Ionescu şi alţii. Groapa era făcută. Traşi din maşină, legionarii au fost aşezaţi cu faţa în jos şi împuşcaţi în spate, pentru a se simula astfel împuşcarea pe la spate în timpul evadării de sub escortă. Apoi au fost aruncaţi în groapa comună.”
*************
• si astfel Romania a ramas de atunci prinsa in clestele unei teribile comprimari de forte, in care Imperiul sovietic al Raului (creat in Rusia de komisarii evrei) si-a dat mana cu Imperiul Socialist german, la numai un an de la asasinarea lui Codreanu, smulgand in 1939 Basarabia din trupul Tarii.

Cei care primii au avertizat asupra pericolului rusesc au fost niste tineri elevi, in 1919. Ei au fost cei care au simtit atunci, in zorii comunismului, pericolul imens pe care acesta il reprezenta pentru Neamul Romanesc. Intr-un gest sublim de curaj, cu mainile goale, s-au adunat pentru a lupta impotriva valului sovietic adus peste noi de Rusia bolsevizata. Ce fel de tineri erau odinioara si ce fel de pustime decerebrata, emasculata si idiotizata avem acum…elevii de altadata se adunau pentru a lupta cu arma in mana impotriva bolsevismului ruso-evreiesc. Elevii decerebrati de astazi se aduna in onanii colective prin cluburile interlopilor si tziganilor pe care ii imita ca niste maimutze manelizate…

*************
“In primavara anului 1919, iata-ne adunati intr-o dupa-amiaza in padurea Dobrina care sta de straja pe inaltimile din jurul Husului.

Cine?

Un grup de vreo 20 de elevi de liceu din cursul superior. A 6-a, a 7-a, a 8-a.

Convocasem pe acesti tineri camarazi, pentru a discuta cu ei o problema grava, desi viata noastra abia inmugurea. Ce facem daca vin bolsevicii peste noi?

Parerea mea, asupra careia au cazut si ceilalti de acord, era aceasta: daca armata bolsevica va trece Nistrul si apoi Prutul ajungand sa incalce si locurile noastre, noi sa nu ne supunem, ci sa ne retragem cu totii in padure inarmati. Aici sa organizam un centru de actiune si de rezistenta romaneasca, si prin lovituri date cu maiestrie sa zdruncinam inamicul, sa mentinem o stare de spirit de neaplecare, si sa intretinem o scanteie de nadejde in mijlocul masei romanesti din sate si orase.

Am depus cu totii juramant in mijlocul padurii seculare.” – extras din “Pentru Legionari”, Corneliu Zelea Codreanu.
*************
• “De vor intra trupele rusesti pe la noi si vor iesi invingatoare, in numele diavolului, cine poate sa creada, unde este mintea care sa sustina, ca ele vor pleca de la noi inainte de a ne sataniza, adica bolseviza? Consecintele? Inutil de a le discuta” – 30 mai 1936, Corneliu Zelea Codreanu.

*************
…o teribila previziune care si-acum, la peste sapte zeci de ani de la bolsevizarea Romaniei isi face simtita forta…

previziunea lui Codreanu despre Raul care urma sa sugrume si sa satanizeze Romania, s-a adeverit si deasemenea avertismentul cu privire la “invazia jidaneasca”.

O lucrare tiparita in anii ’90 de catre un cadru al serviciilor de informatii romanesti descria „Contributia minoritatilor nationale la bolsevizarea Romaniei”, unde apar dispozitivele speciale de lucru in Romania ale „instructorilor” israelieni (Scholmo Leibovici si Yeschaianu Dan), care instituiau ca sarcini prioritare pentru Ambasada Israelului si pentru evreii din Romania – promovarea evreilor in functii de conducere in CC al PMR, in institutiile de sinteza MAE, MCE, CSP, Justitie, Procuratura si celelalte organe de coercitie; realizarea de casatorii mixte ale evreicelor aduse din URSS, cu activisti de partid consacrati, dar si cu tineri care prezentau perspective de promovare; penetrarea tuturor structurilor de conducere ale Partidului.

Esalonul evreilor bolsevici au trimis in fata plutoanelor de executie sau la moarte lenta in inchisori floarea intelectualitatii romanesti – dar si peste 800 000 de romani simpli, tarani care se impotriveau colectivei, chiaburi cu tot cu neamuri, profesori care promovau limba romana in loc de rusa etc.

Odata cu infiintarea Directiei Generale a Securitatii Poporului (DGSP), in anul 1948, condusa de Bodnarenko si Pantelei Pantiusa, Grümberg Boris Nikolschi si Vladimir Mazuru, printre cei care in primii ani de existenta a DGSP au ocupat functii de conducere, pina la sef de birou inclusiv, atit in compartimentele operative, cit si in cele administrative, se aflau numai si numai evrei:

Serghei Niconov, Cacica Sasa, Oprescu Dorel si sotia sa Rita, Schlesinger Paul, Chioreanu Magdalena (nume de imprumut), Blaukenstein Magdalena, Rosza Abalbert, Bichel Ivan, Misa Protopopov, Berkovici, Ijak Adalbert, Szabo Eugen, Maximenco Feodor, Hollinger Isidor, Teisanu Eugen (nume de imprumut), Hirsch Tiberiu, Friedlander Eugen, Herisan Alina (nume de imprumut), al carei tata era proprietarul unei rafinarii si al unor sonde din Moldova, Ebner Silvia, venita din Palestina, Kohner Adolf, Hohrn Adelina, Adam Mauriciu, Kovacs Pius, Demeter Sandor, fratii Ady, Hirsch-Haiducu, Fux Beria, Herscovici, Schmerler, Hary Bogdan, M. Pacepa si altii.

In Directia de Cercetari Penale, intregul efectiv, in frunte cu Dulgheru Misu (alias Dulbergher), era format din evrei: Aritonovici Samy, Matusevici Nathan, Fischer Simon, Zigler Simon, Davidovici Leon, Segal Luiza si altii. Seful de cadre din Ministerul de Interne era generalul Demeter Sandor. Seful cifrului era colonelul Schmerler. Unitatile teritoriale aveau in conducere, in majoritatea cazurilor, de asemenea, evrei. La Regiunea Bucuresti era un „spaniol”, Stancu Aurel, care, dupa infrangerea comunistilor in Spania, s-a retras la Moscova, unde a ramas pina in 1944, cind a venit in Romania. El avea principali colaboratori pe Weiss Isidor, Kohn Bernard, Edelstein, Rodelstein, Hancu (nume de imprumut). La Regiunea Prahova se aflau colonelul Strul Mauriciu, la Brasov colonelul Kalausek Koloman, la Pitesti a fost Nedelciu Mihailo, apoi Wisting Eugen, la Galati a fost Ijak Adalbert, la Cluj a fost Patriciu Mihail (nume de imprumut), la Bacau era colonelul Cimpeanu (nume de imprumut), la Suceava era Popic Adalbert, care a fost parasutat de sovietici in timpul razboiului, la Tirgu Mures era Daszkel Eugen, la Oradea era Zeller, la Maramures erau Davidovici-Dascalu.

Misu Dulgheru (Dulbergher), nascut in 1909 la Tecuci, angajat la Ministerul de Interne in 1945, apoi trecut la Serviciul Special de Informatii. Intre 1948 si 1952 a fost seful Directiei Anchete Penale, pozitie in care a instrumentat cazul Lucretiu Patrascanu, condamnat la moarte si ucis in aprilie 1954. La inceputul anilor 80, calaul a emigrat in Israel . Ludovic Weiss, nascut in 1912, care a lucrat in Siguranta in perioada 1946-1948, iar ulterior in Securitate (1948-1960), fie ca sef al Serviciului Judetean Satu Mare, fie in cadrul Directiei Anchete Penale, care i-a incredintat Lotul Canal si pe Lucretiu Patrascanu. Pentru ultima „isprava”, Weiss a fost decorat cu Ordinul Steaua RPR. In anii 80 a plecat in Israel . In august 1949 a impuscat 4 tarani din Odoreiu (Satu Mare): Andrei Pop, Chira Gheza, Biro Andrei, Gyula Alexandru. Iosif Sraier, nascut in 1902 la Vaslui, secretar general al Ministerului Afacerilor Externe. Itic Averbach, colonel, comandantul Securitatii din Regiunea Prahova. David Isidor si Vasile Dascalu, din Iasi . Stefan Koller, locotenent-colonel de Securitate. A functionat din 1952 in Ministerul Afacerilor Interne, in Directia Generala a Lagarelor, iar intre 1954 si 1957 a fost comandantul inchisorilor de la Aiud si Vacaresti. Si justitia se afla in miinile urmasilor lui Cain. Avram Bunaciu, „maritat” cu o evreica, dupa ce si-a „facut mina” ca secretar general la Ministerul de Interne, a fost trecut in functia de presedinte al Tribunalului Poporului. La Parchetul General si, mai tirziu, la Tribunalul Suprem erau Alexandru Voitinovici, apropiat colaborator al familiei Brukner (Brucan), si Alexandra Sidorovici. Sidorovici numita personal in functie, pentru a lichida toata intelectualitatea, de catre nefastul rege Mihai, colaborator al NKVD.

1. Ana Pauker (n. Hanna Rabinsohn) (1893-1960), secretar general al CC al PMR intre 1944 si 1948; din noiembrie 1947 pana la excluderea ei din viata politica in 1952 ministru de Externe al RPR si membru al Secretariatului General al Partidului Comunist Roman, PCR (din 1948 redenumit Partidul Muncitoresc Roman, PMR, dupa care in 1968 a revenit la titulatura PCR); presedinte de onoare al Uniunii Femeilor Democrate Romane (UFDR) (1948-1952), continuatoarea Uniunii Femeilor Antifasciste Romane
2. Ilca Melinescu (Ilka Wasserman), secretara biroului Anei Pauker (si dupa unii adevarata sefa a Ministerului Afacerilor Externe, MAE) si directoarea editurii de limba rusa “Cartea Rusa”
3. Ella Diamantstein, secretara Anei Pauker la biroul de la sediul PCR (1944-1947)
4. Carol Lustig, director administrativ in MAE intre 1948 si 1952 (demis)
5. Ana Toma (Ana Grossman), sotia lui Sorin Toma, apoi a lui Constantin Parvulescu si in fine a lui Pantelei “Pantiusa” Bodnarenko (alias Gheorghe Pintilie, seful Securitatii): secretara particulara a Anei Pauker dupa razboi; ministru adjunct al aceleiasi Ana Pauker la MAE (1950-1952), apoi ministru adjunct al Comertului Exterior
6. Egon Balas, seful Departamentului pentru Probleme Economice din cadrul MAE intre 1948 si 1952, cand va fi arestat (eliberat in 1954)
7. Cristina Boico, inalt functionar in cadrul MAE pana in 1952, cand va fi destituita
8. Iosif Chisinevschi (nascut Jakob Roitman, a preluat la casatorie numele de Chisinevschi al sotiei sale) (1905-1963): membru al CC din 1945; si secretar responsabil cu propaganda (departamentul Agitatie si Propaganda) (1948-1952); membru al Secretariatului, responsabil cu propaganda si cultura (1952-1955); prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri (1954-1955); membru al Biroului Organizatoric si sef al Sectiei Externe a CC (1950-1957, cand va fi destituit)
9. Vasile Luca (Luka László) (1898-1963): fondatorul de facto al Comitetului Democratic Evreiesc (CDE) dupa razboi; membru al Secretariatului, Comitetului Central si Biroului Politic al PCR/PMR (1945-1952); vicepresedinte al Consiliului de Ministri si ministru de Finante (1947-1952); arestat in 1952, condamnat la moarte in 1954, dar sentinta i-a fost ulterior comutata in inchisoare pe viata; decedat in detentie in 1963 si reabilitat oficial in 1968
10. Alexandru Iacob, seful organizatiei PCR Cluj dupa razboi; ministru adjunct de Finante intre 1948 si 1952 (arestat)
11. Zoltan Eidlitz, sef de personal in Ministerul de Finante intre 1948 si 1952 (arestat)
12. Alexandru Nistor, membru in Comisia de Lichidare CASBI si director in cadrul Ministerului de Finante intre 1948 si 1952, cand va fi arestat (eliberat doi ani mai tarziu)
13. Avram I. Bunaciu (Abraham Gutman) (n. 1909), acuzator public in procesele de la finele razboiului si ministru al Justitiei (1948-1952); secretar general al Marii Adunari Nationale (1952-1956); ambasadorul Romaniei la ONU (1956-1957); ministru de Externe (1958-1961)
14. Leonte Rautu (Lonia Oigenstein) (1910-1993): membru CC al PMR/PCR (1948-1972); membru in comitetul de redactie la Scanteia dupa razboi; seful Sectiei de Verificari a CC in 1950; membru al Biroului Organizatoric (1950-1953); membru al Comitetului Politic Executiv al PCR (1955-1981); secretar CC al PCR (1965-1969); vicepresedinte al Consiliului de Ministri (1969-1972); rector al academiei de partid “Stefan Gheorghiu” (1972-1982)
15. Gheorghe Stoica (Moscu Kohn) (1900-1976): membru al CC al PMR/PCR (1948-1974); membru supleant, apoi titular al Comitetului Executiv (1968-1974); prim-secretar al comitetului orasenesc al PCR (1950-1953); ambasador in RDG
16. Miron Constantinescu (Meher Kohn, dupa alte surse Cohen, evreu originar din Galati), ministru al Minelor si membru in CC al PCR
17. Alexandru Moghioros (Balogh Joszef, evreu originar din Ungaria, nascut la Salonta, Bihor) (1911-1969): membru al Biroului Politic (din 1948); secretar CC al PMR (1948-1954); membru al Biroului Organizatoric (1950-1953); ministru al Nationalitatilor in guvernul Groza (1948-1952), presedinte al Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole (1950-1951); prim-vicepresedinte si apoi vicepresedinte al Consiliului de Ministri (1954-1965); sef al sectiei de relatii internationale a partidului in timpul guvernarii Dej; membru in conducerea CDE – Comitetului Democrat Evreiesc
18. Petre Borila (Iordan Dragan Rusev) (1906-1973): comandant al diviziei “Tudor Vladimirescu” (1944-1947); seful organizatiei Bucuresti a PCR (1944-1947); seful Directiei Politice a Armatei, (1948-1950); membru CC al PMR (1948-1968); membru in conducerea Comitetului Democrat Evreiesc in anii ‘50; membru al Biroului Organizatoric al PMR (1950-1953); presedintele Comisiei Controlului de Stat (1951-1958); membru in Biroul Politic al CC responsabil cu economia (1952-1953); ministru al Industriei Alimentare (1953-1955); vicepresedinte al Consiliului de Ministri (1954-1965)
19. Gheorghe Apostol (Aaron Gerschwin): presedinte al Confederatiei Generale al Muncii (1944-1953); membru CC din 1945 si al BP din 1948; prim secretar CC (1954-1955); vicepresedinte al Consiliului de Ministri pana in 1968
20. Ghizela Vass (n. 1912): membru supleant CC (1945-1948), membru titular al CC al PMR/PCR (1948-1984); sef-adjunct al Sectiei Externe a CC (1950-1953, cand va fi destituita); apoi sefa de cadre a CC al PMR si ulterior sefa de sectie a CC al PCR (1975-1984)
21. Leopold Filderman: presedinte al Comisiei Superioare de Epuratie de pe langa Federatia Uniunilor de Comunitati Evreiesti; deputat de Bacau in Marea Adunare Nationala (1946-1952) si totodata secretar general la departamentul Industriei de Stat din Ministerul Industriei si Comertului
22. Victor Vezendian, adjunct in Sectia Externa a CC (1950-1953), apoi viceprimar al Capitalei
23. Aron Braester, membru supleant al CC al PMR (1948-1955)
24. Heinrich Kreindler, secretar general al Ministerului Lucrarilor Publice din 1947
25. Ida Felix: membra a Comisiei de Control a Partidului (1945-1950) si apoi directoare de cadre in Ministerul de Externe (1950-1952)
26. David Rotman, sef de sectie in Comisia Controlului de Stat intre 1945 si 1953, cand va fi demis si exclus din partid
27. Georgescu (Ashkenazy), director general in cadrul Ministerului Invatamantului (1948-1952)
28. Simion Oeriu (Schaefer), comisar general al executarii armistitiului, avand rang de subsecretar de stat (1945-1946); comisar general al guvernului pentru legatura cu Comisia Aliata de Control (1946-1947), apoi comisar al guvernului pentru aplicarea Tratatului de Pace de la Paris
29. Emil Calmanovici, director general al Normelor si Constructiilor in Ministerul Constructiilor intre 1944 si 1951, cand este arestat in “procesul Patrascanu”
30. Jean Coller, membru al Directiei de Cadre a CC (1945-1950)
31. Liuba Chisinevschi (n. 1911), sotia lui Iosif Chisinevschi, presedinta a Uniunii Femeilor Antifasciste din Romania (1944-1946) si vicepresedinte a Confederatiei Generale a Muncii din 1944; membru CC al PCR (1945-1955); membru al Prezidiului Marii Adunari Nationale (1948-1955); secretara a Consiliului Central al Sindicatelor (din 1957); activista a Consiliului Sindicatelor din sectorul II al capitalei (din 1971)
32. Simion Zeiger, presedintele Comisiei de Stat pentru Planificare din Ministerul Economiei Nationale (1948-1952)
33. Alexandru Sencovici (1902-1995), membru in secretariatul general al Confederatiei Generale a Muncii; ministru adjunct al Muncii si Prevederilor Sociale (1948-1949); ministru al Industriei Usoare (1949-1957 si 1961-1969); ministru al Industriei Bunurilor de Consum (1959-1961)
34. Gheorghe Gaston Marin: secretar particular al lui Dej dupa razboi; ministrul Industriei si Energiei Electrice si Electrotehnice (1952-1958); membru CC in 1960; numit presedinte al Comisiei de Stat pentru Planificare in 1962; vicepresedinte al Consiliului de Ministri pana in 1965
35. Nicolae (Miklos) Goldberger (1904-1970), membru in conducerea CDE.; instructor CC al PCdR pentru Ardealul de Nord in timpul razboiului; responsabil al Comisiei Propaganda din Directia Propaganda si Agitatie a CC al PMR (1948-1952); seful Directiei Politice a Armatei (1948-1950); rector al Institutului de Stiinte Sociale de pe langa CC al PMR (din 1956); director adjunct al Institului de Istorie al CC al PCR
36. Fanny Goldberger, sotia lui Nicolae, sefa cancelariei CC al PMR in anii ‘50
37. Alexandra Sidorovici (1906-2000), sotia lui Silviu Brucan: acuzator public la “Tribunalul poporului” (1945-1946); deputata de Bucuresti in Marea Adunare Nationala (1946-1952); secretar general al Ministerului Minelor si Petrolului (1948-1958); secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Romane din 1948
38. Andor Bernat, secretarul Uniunii Tineretului Comunist (UTC) dupa razboi
39. Valter Roman (Ernst Neulander) (1913-1983), evreu vorbitor de limba maghiara originar din Oradea, tatal lui Petre Roman: organizatorul Securitatii, sef al Serviciului de Educatie, Cultura si Propaganda (ECP) al Armatei, transformat ulterior in Directia Superioara Politica a Armatei (1948-1950); ministrul Postelor si Telecomunicatiilor (1950-1952, cand este destituit); directorul Editurii Politice (1954-?); membru al CC al PCR (din 1965)
40. Armand Popper, directorul editurii “Cartea Rusa” in anii ‘50
41. Sandu Lieblich, membru in conducerea CDE, medicul personal al lui V. Luca si al altor lideri de partid pana in 1953, cand va fi arestat ca spion sionist
42. H. Leibovici-Serban: acuzator public in Tribunalul Poporului (1945); membru in conducerea CDE; secretar general al Federatiei Uniunilor de Comunitati Evreiesti (FUCE) pana in 1951; din 1948 deputat in Marea Adunare Nationala
43. Alexandru Badau/Badan (Alexander Braunstein), seful Comisiei de Control al Strainilor, originar din Targoviste
44. Lewin, fost ofiter in Armata Rosie, sef al cenzurei pentru presa
45. Emmerick Stoffel, evreu din Ungaria, ambasador (sef al Legatiei) al Romaniei in Elvetia (1944-1948)
46. Harry Fainaru (Hersch Feiner), sef al Legatiei Romane din SUA imediat dupa razboi
47. Anton Moisescu (n. 1913): membru al CC al PCR (1955-1969); ministru plenipotentiar in SUA (1954-1956) si Argentina (1956-1957); secretar al Consiliului Central al Sindicatelor (1957-1962); presedinte al Societatii de Cruce Rosie
48. Iorgu Iordan, ambasadorul Romaniei la Moscova (1946-1949) si membru al Academiei RPR (din 1948)
49. Paul Davidovici, insarcinat cu afaceri al Legatiei Romane la Tel Aviv (1949-1952); director in centrala MAE (1952-1953)
50. Misa Levin: director in Ministerul Muncii (1946-1947); prim consilier si ministru plenipotentiar in centrala MAE (1947-1948); prim-consilier al Legatiei Romane la Roma din 1948 pana in 1950, cand se refugiaza in Israel
51. Barbu Solomon (1904-1965): membru al CC al PMR (1948-1965); ministru plenipotentiar in Norvegia (din 1948); judecator la Tribunalul Suprem, iar din 1962 vicepresedinte al acestuia
52. Ida Szigally, prietena a Anei Pauker, conducatoarea de facto a Ambasadei din Londra
53. N. Lazarescu (Burah Lazarovici), insarcinat de Afaceri al RPR la Paris
54. Simion Bughici: ambasador la Moscova (1949-1952); membru supleant al CC in 1949 si 1950; ministru de Externe (1952-1955) care, desi evreu, i-a succedat in functie Anei Pauker, semn ca epurarile orchestrate de Dej nu aveau un continut eminamente antisemit, cat politic
55. Marcel Breslasu (Mark Breslau), directorul general la Directia Artelor
56. Aurel Baranga (Ariel Leibovici), dramaturg, poet si publicist, inspector general al Directiei Artelor din Ministerul Culturii
57. Benjamin Vilner, inspector general la Ministerul Cultelor
58. Samoila (Samuel Rubenstein), director guvernator la Scanteia dupa razboi
59. Sorin A. Toma: membru in conducerea CDE dupa razboi; redactor sef adjunct (1946-1947) si apoi redactor sef (1947-1960) al ziarului Scanteia; membru al CC al PMR (1955-1960); membru al Biroului Organizatoric al partidului (1950-1953); (posibil ruda cu Mircea Toma de la Catavencu)
60. Avram Serban (Sam Asriel): membru, alaturi de Misa Levin si Al. Sencovici, in secretariatul general al Confederatiei Generale a Muncii; membru CC al PCR (din 1945); deputat de Alba in Marea Adunare Nationala (1946-1952); din 1948 director al Casei Centrale a Asigurarilor Sociale
61. Horia Liman (Lehman), scriitor, redactor sef adjunct la Scanteia
62. Silviu Brucan (Saul Bruckner, dupa alte surse Brükker), redactor-sef adjunct al ziarului Scanteia dupa razboi, cel care conducea intreaga campanie propagandistica de comunizare, acelasi care in mai 1945 ameninta in ziar: “Da, nici o crutare! Banditi manisto-salaziti!”; ambasador la Washington (1956-1962); vicepresedinte al Consiliului Radioteleviziunii Romane (1962-1966); diverse alte functii in ministerele conduse de M. Constantinescu, I. Chisinevschi si apoi L. Rautu
63. Alexandru Barladeanu (Goldenberg), membru al Comitetului Executiv si al Prezidiului Permanent al CC al PCR si, dupa Revolutia din decembrie 1989, presedinte al Senatului in prima legislatura democratica
64. Barbu Zaharescu: numit la conducerea Directiei de Agitatie si Propaganda a CC in 1949; redactor sef la Lupta de clasa pana in 1962
65. Stefan Voicu (A. Rottemberg) (1906-1992): membru CC al PMR/PCR (1955-1984); redactor-sef adjunct la Scanteia (1948); redactor sef la Lupta de clasa din 1962 si la Era socialista din 1974
66. S. Schnapp, director guvernator al ziarului Romania Libera si membru in conducerea Uniunii Evreilor Romani din Vechiul Regat dupa razboi
67. Niculae Bellu, redactor responsabil la Romania Libera in anii ‘50
68. Radu Lupan, redactor-sef la Editura pentru Literatura si sef al departamentului extern al saptamanalului Contemporanul pana in 1952, cand va fi demis
69. Dinu Hervian, membru in conducerea CDE si director general adjunct la Agerpress la inceputul anilor ‘50
70. Jehan Mihai (Jakob Michael), seful industriei cinematografice romane
71. Elisabeta Luca (nascuta Birnbaum, sotia lui Vasile Luca): membra in Uniunea Femeilor Antifasciste din Romania si membra in Comitetul Cinematografiei din Romania intre 1950 si 1952, cand va fi eliberata din functie
72. Alexandru Graur (Alter Brauer, tatal reporterului sportiv Dumitru Graur), director general adjunct al Societatii Radiofonice Romane din 1949, succedandu-i in functie lui Matei Socor
73. Mihail Roller (necunoscut inainte de venirea sa in Romania din Uniunea Sovietica), vicepresedinte al Academiei Romane devenite in 1948 Academia RPR, autorul unei notorii istorii falsificate a romanilor in 1947
74. Barbu Lazareanu (Lazarovici), membru in prezidiul Academiei RPR odata cu reorganizarea din 1948 a acestei institutii
75. Eugen Schileru, membru in conducerea Artistilor Plastici din RPR pana in 1952, cand va fi demis
76. Weigel, conducea operatia de epurare a studentilor anticomunisti din Universitatea Bucuresti
77. Lewin Bercovici, venit din URSS, controla corpul didactic al Universitatii Bucuresti
78. Henri Wald, profesor de logica, comunist, la Universitatea Bucuresti in anii ‘50
79. M. H. Maxy, profesor la Facultatea de Arte Frumoase Bucuresti si presedintele sindicatului acestei institutii; membru in Comisia Superioara de Epuratie de pe langa Federatia Uniunilor de Comunitati Evreiesti din Romania
80. Silviu Josifescu (Samson Josifovici), cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Carlova si Vlahuta de toate pasajele care nu concordau cu doctrina comunista
81. Ioan Vinter (Jakob Winter), al doilea critic literar marxist al Romaniei
82. LEONTE TISMANEANU (Leon Tesmenetki, tatal lui VLADIMIR TISMANEANU) (1913-1981), din 1948 redactor sef al Editurii PMR (viitoarea Ed. Politica) si profesor la Facultatea de Marxism-Leninism din Universitatea Bucuresti
83. HERMINA TISMANEANU (mama lui VLADIMIR TISMANEANU), functionara in biroul lui Al. Moghioros in 1952, informatoarea lui Ana Pauker
84. Herbert (Belu) Zilber, director al Casei de Economii si Consemnatiuni (CEC) intre 1944 si 1948, cand va fi arestat si ulterior judecat in “procesul Patrascanu”
85. Dr. Zeider, juristconsult al MAE
86-87. Pascu Stefanescu si Podoleanu, secretari de stat responsabili de Industria Alimentara in guvernul Dej

Dintre evreii ofiteri de grad superior (maiori, colonei, generali) si/sau sefi de sectii/birou/directie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) si in particular ai Securitatii s-au regasit:

88. Teohari Georgescu (Burah Tescovici) (1908-1976): membru titular al Secretariatului, Comitetului Central si Biroului Politic al PCR/PMR (1945-1952); subsecretar de stat (pentru administratie) in Ministerul de Interne (1944-1945); ministru de Interne (1945-1952); vicepresedinte al Consiliului de Ministri intre 1950 si 1952; destituit in 1952 si arestat pentru “deviere de dreapta” in 1953, nu a fost condamnat; director al Combinatului Poligrafic “13 Decembrie” (1953-1972)
89. George Silviu (Gersch Golinger), secretar general al Ministerului de Intern
90. Iosif Sraer (Sraier) (n. 1912), fost jurist al partidului comunist si avocat al lui Gheorghiu-Dej in perioada interbelica: secretar general al MAI (1945-1946); adjunctul ministrului T. Georgescu la M.A.I. (1946-1952), inainte de a emigra in Occident
91. Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg) (1915-1992), evreu basarabean originar din Chisinau, vorbitor de limba rusa: avansat gen.-mr. in 1948 si gen.-lt. la 11 februarie 1959; functionar in MAI din 1945; inspector general al Sigurantei (1947-1948); subdirector (loctiitor al directorului general) al DGSP/DGSS (1948-1953); adjunctul lui Draghici si secretar general al M.A.I. (1953-1961); trecut in rezerva in 1961 cu gradul de gen.-locotenent.
92. Iozefina Marcovici, sotia lui Nicolschi, angajata in directia generala a Politiei
93. Wilhelm Einhorn, evreu vorbitor de maghiara din Transilvania: seful Directiei Regionale de Securitate Cluj (1944-1948); din 1948 director al secretariatului DGSP si sef de personal al DGSP; avansat la gradul de colonel in 1951 si numit director adjunct al Directiei I de Informatii Externe DGSS
94. Emanoil Schmerler, unul din cei doi sefi de birou ai secretariatului DGSP
95. Laurian Zamfir ( Laurian Rechler), originar din Braila, numit in 1952 seful Directiei Control Straini si Pasapoarte (DCSP) gen.-col. din cadrul Comandamentului General al Militiei
96. Ervin Voiculescu (Erwin Weinberg), care i-a precedat in functie lui Laurian Zamfir la DCSP, fiind apoi numit director al Scolii de Ofiteri de Securitate de la Baneasa; la un moment dat, sef al directiei Pasapoarte din MAE
97. Misu Dulgheru (Dulberger) (n. 1909): membru al Directiei Organizatorice a CC (1949-1952); seful Directiei V (Cercetari Penale) a DGSP si seful cabinetului ministrului de Interne Georgescu intre 1948 si 1952 (avansat la gradul de general in 1951), cand va fi destituit impreuna cu seful sau si arestat; a emigrat la inceputul anilor ‘80 in Israel impreuna cu familia sa
98. Samuel Antoniu, sef de serviciu si loctiitor al lui Dulgheru (1948-1952)
99. Grigore Stetcovici, sef al serviciului Contrasabotaj din Directia V a DGSP
100. Simion Fischer, sef de birou in cadrul Sigurantei, apoi subaltern al lui Dulgheru la Directia de Cercetari Penale (1948-1952)
101. col. Francisc Butyka: fost activist CC al PMR si membru al Comitetului de Partid din centrala Ministerului Securitatii Statului, cel care i-a succedat lui Dulgheru intre 1952 si 1963 la sefia Directiei V a Securitatii, renumerotata Directia a VIII-a in 1956
102. Moises Haupt, comandant militar al capitalei gen.-lt. imediat dupa razboi
103. P. Cristescu (Fifca Kleinman), gen. seful Militiei din Romania la sfarsitul anilor ‘40
104. Iacov St. Bulan, avansat la 23 august 1949 general, care a activat in cadrul Ministerului Afacerilor Interne (1945-1952)

105. William Suder (Wilman Suder), gen.-mr. sef al Departamentului Contraspionaj al Securitatii pana in 1949
106. Heinz Gutman, sef al Serviciului Secret Civil al RPR
107. Avram Solomon, sef de serviciu al Directiei Bucuresti a DGSP de la infiintare (30 august 1948)
108. Isidor Hollinger, gen. sef de catedra la Scoala de Ofiteri de Securitate de la Baneasa, cel care i-a succedat in functie lui Suder la Departamentul de Contraspionaj
109. Stefan Iordanov, ofiter politic al Diviziei “Tudor Vladimirescu”, formata in 1943 prin recrutari din randurile soldatilor romani prizonieri in URSS, a fost apoi avansat colonel si a activat in cadrul Ministerului Afacerilor Interne
110. Holban (Moscovici), col. seful Regionalei Bucuresti Sigurantei (1944-1948)
111. Holtier Ervin, col. seful Directiei a X-a DGSP (1948-1952)
112. Eugen Dascalu (Davidovici), seful Sigurantei Satu Mare (1944-1946), agent KGB, apoi sef DRSP Targu Mures
113. Lucian Stupineanu (Stappnau) (n. 1914): col. director general al Serviciului Special de Informatii (1945-1947); secretar general la Presedintia Consiliului de Ministri (sfarsit 1946-inceput 1947); seful Directiei Spionaj Economic a DGSP, odata cu infiintarea acestei institutii la 30 august 1948
114. Mihai (Bibi) R. Boico, din 1949 avansat gen.-mr., destituit in 1952
115. Ludovic Cseller (Zeller), col. director al DRSP Oradea din 1948
116. Iosif Breban, col. seful Directiei Regionale MAI Cluj in 1955
117. Gavril (Ianos) Birtas, col. seful Directiei I a DGSP din 1948, destituit in 1952
118. Andrei Micu, seful Directiei Cadre a Ministerului de Interne intre 1948 si 1952, cand va fi destituit
119. Suli Brill, col. dr. exclus din M.A.I. si din partid in 1952
120. Luiza Segal, sefa de birou in DGSP de la infiintare (1948)
121. Moise Senater, mr. director adjunct al DRSP Bucuresti (1948-1952)
122. Adalbert Izsak (Ijak, Iszaek): col. director adjunct al DRSP Brasov, apoi al doilea adjunct al sefului Directiei de Informatii Externe (DIE) a Securitatii si ulterior seful Directiei Regionale de Securitate Galati , unde i-a succedat in functie lui Wisting
123. Zeller, col. inspector general al Directiei Penitenciare a Ministerului de Interne intre 1948 si 1952, cand s-a sinucis urmare a destituirii sale in cadrul epurarilor
124. Benjamin Fuchs, responsabil Directia Personal a DGSP
125. Mauriciu Strul, lt. col. seful Directiilor Regionale Galati (1948-1950) si apoi Ploiesti si ulterior Vrancea ale Securitatii
126. Iuliu Massler, seful Regionalei Bistrita Nasaud a Sigurantei (1946-1947)
127. Johann Schwebel, care i-a succedat in functie lui Massler (1947-1948)
128. Matusei Andreescu (Nathan Matusievici), sef de birou in DGSP de la infiintare (1948)
129. Mihai Patriciu (Mihai Weiss) col. inspector general la Regionala Cluj a Sigurantei (1944-1948); director al DRSP Cluj (1948-1952), destituit in cadrul epurarilor antisemite din 1952, ulterior director al Uzinei Metalurgice Resita
130. Stefan Koller (Coler) (n. 1916), lt.-col. angajat din 1952 in MAI (la Directia Generala a Lagarelor); comandantul inchisorii Aiud (1954-1957) si apoi al inchisorii Vacaresti
131. Itic Averbuch, col. comandantul Securitatii Ploiesti in anii ‘50, avandu-i ca adjuncti pe Mauriciu Strul si pe anchetatorul Smilovici
132. Eugen Vistig (Wisting), col. director al DRSP Craiova din 1948 si apoi seful DRSP Galati la inceputul anilor ‘50, unde i-a succedat in functie lui Mauriciu Strul
133. DGSS Marcu Abramovici, lt.-maj. anchetator al lotului Vasile Luca in 1952-1954
134. Ludovic Weisz (Weiss) (n. 1912): lt.-col. membru PCR din 1945; directorul Regionalei Satu Mare a Sigurantei/Securitatii (1946-1953); anchetator al lotului Patrascanu in 1954; dupa reabilitarea celui din urma in 1968, ar fi emigrat in Israel
135. Iacob Fuchs, seful serviciului judetean Baia al DRSP Suceava
136. Barel Orenstein, din 1948 director adjunct al serviciului judetean Ramnicu Sarat al DRSP Galati
137. Jacob Weigner, director adjunct al serviciului judetean Turda al DRSP Cluj
138. Israil Ruckerstein, cpt. seful serviciului judetean Botosani al DRSP Suceava
139. Iosif Hahamu, cpt. seful serviciului judetean Caras al DRSP Timisoara
140. Zoltan Kling, mr. seful serviciului judetean Severin al DRSP Timisoara
141. Simon Siegler, sef de birou si referent la sectia Probleme Speciale a DGSP din 1948; anchetator a DGSP in procesul “grupului Patrascanu” din 1954
142. Adalbert Stern, subdirector
al Biroului de Securitate Baia Mare in anii ‘50
143. Iulian Sorin (cu numele sau romanizat, el a reusit o buna perioada de timp sa-si camufleze perfect originea evreiasca); ofiter superior la Directia I a Securitatii, apoi inspector general al Departamentului Cultelor, iar din 1997, secretar general al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania !
144-146. List, Frost si Rigman, capitani, sefi ai catedrelor de specialitate de la Scoala de Ofiteri de Securitate de la Baneasa
147-148. Mauriciu Adam si Heinz Stanescu, cpt. doi din cei patru sefi de serviciu ai Directiei I a DGSP
149-151. Eugen Tais, Marcel Turchischer, Estera Haber sefii de birou DGSP (din 1948),

De fapt, lista numerosilor evrei comunisti din Romania postbelica nu poate fi redata exhaustiv, ci cel mult ilustrativ. Enumerarea de mai sus se extinde in realizate mult mai mult, lucru estimabil de pilda prin adaugarea altor nume de evrei din subordinea lui Misu Dulbergher la Directia de Anchete Penale:

152. Antoniu Sami (Samuel Aritonovici), director adjunct al Directiei intre 1948 si 1952, plecat ulterior in Israel
153. Matusei Andreescu (Nathan Mathuseevici), anchetator penal la Brigada Mobila intre 1946 si 1948 si la directia regionala Timis a MAI , decedat in 1988
154. Razvan Sergiu, loctiitor al sefului de serviciu, emigrat si el in Israel
155. Ceaslavski, sef de serviciu (1947-1953) si fost frizer al Anei Pauker
156. Neidman Gingol, consilier (1947-1953) si profesor la Scoala de Securitate Baneasa, emigrat ulterior in SUA
157. Rusu Mircea, anchetator al Securitatii 1947-1956), si el emigrat in SUA
158. Muresan (Leon Davidovici), anchetator intre 1948 si 1958, emigrat in SUA
159. Franco Sandu (1947-1956), emigrat in Israel
160. Lenobel Barbu, anchetator (1945-1950) in Brigada Mobila si la DGSP, emigrat in Israel
161. Mahler William, anchetator (1952-1956), emigrat in Israel
162-163. Flamboly Telemaques si Negru Nicu, ultimul emigrat in Israel
164-169. Segal Luiza, Hosu Estera, Gersohn Clara, Hebert Estera, Wincler Viorica, Mateescu Ella, etc. Practic, in ansamblul Directiei, pe langa cei de mai sus, alti 8-10 din totalul de 45 ofiteri erau evrei maghiari, 4-5 greci, 2-3 sarbi, 2-3 lipoveni, si doar 8 (!) romani!

Similar, exista alte numeroase nume de evrei grupati in majoritatea lor in Comitetul Democrat Evreiesc (CDE, organizatie care includea si sionistii de stanga si Uniunea Evreilor Romani – factiunea dizidenta a lui M.Z. Sarateanu), ceea ce ar permite constituirea unei liste mult mai lungi.

In conducerea organizatiei, in afara celor sus-mentionati, s-au regasit: Bercu Feldman – presedintele CDE, Marcel Fischler, Eduard Manolescu, Marcel Popper (toti deveniti, alaturi de Leibovici-Serban, deputati in Marea Adunare Nationala in 1948); Israel Bacal, un vechi comunist si conducator CDE-ist, K. Vechsler, Solomon Stefan, dr. Jean Abermann, Baruch Berea, Paul Iscovici, Laurentiu Bercovici – secretar CDE pentru Bucuresti, I. Stern si Morel Farchy – presedinte si respectiv vicepresedinte al comunitatii din Bucuresti, Tiberiu Reny-Arad, presedintele FUCE la inceputul anilor ‘50, Petre Lupu, Marcel Rosenzweig, Ury Bernador si B. Lebli (directori succesivi ai Teatrului de Stat Evreiesc), Emil Dorian, Lascar Saraga – secretar general FUCE la sfarsitul razboiului, Gh. Florescu, Nicolae Schwartz, etc

*************

….vreme de 50 de ani aceasta lista a fost unul dintre cele mai bine pastrate secrete “de stat si de partid”…iar astazi, urmasul celor de la pozitia 82 si 83, progenitura Vechilor Tismaneni, Noul TISMANEANU, cel care poarta patronimicul lui Lenin, Vladimir, ca si Ion Iliescu, care a primit pe aceeasi filiera numele de Ilici, este cel care se face ca plange cu lacrimi de crocodil in jurul stafiei comunismului si se afla in spatele unor alte asa zise grupari novatoare de genul, Noua Republica, Noii Golani, Noua Miscare Populara, Noua Forta Civica etc samd

Suporterii – pe fata ori pe dos ai lui Ion Iliescu, crescuti si adusi de el in politica sunt majoritar evrei, din reteaua kominternista si KGB. Un mare numar dintre acestia se afla la vedere, nu doar in clasa politica, ci si in media, mediul de afaceri etc.

Printre acestia sunt de mentionat:
Petre Roman, Andrei Plesu, Dinu Patriciu, Emil Constantinescu, Theodor Stolojan, Mihai Razvan Ungureanu (director SIE), Ludovic Orban (fost ministru al Transporturilor, vicepresedinte PNL), Silviu Prigoana, Adriana Bahmuteanu, Victor Ciutacu (“star” la Antena 2), Elan Schwartzenberg (om de afaceri care vaneaza postul de premier, mana dreapta a lui Dan Diaconescu OTV), Eugen Ovidiu Chirovici (fostul Mare Maestru al Marii Loji Nationale din Romania, actual conducator din umbra al MLNR), Adrian Severin (nepotul lui Silviu Brucan, europarlamentar, care viseaza un viitor post de ministru de Externe), Mircea Cosea, Victor Surdu (fost deputat si senator), Zoe Petre (fost consilier prezidential), Petru Berteanu (fost consilier prezidential), Mugur Isarescu (Guvernator al Băncii Nationale, fost prim ministru, eventual viitor prim ministu), Razvan Teodorescu (fost senator, ministru si Mare Maestru al MLNR), Gelu Voican Voiculescu (fost vice prim ministru si ambasador), Alina Mungiu (fosta directoare a Televiziunii Romane), Adrian Sarbu (Trustul PROTV), Mihai Tatulici (mana dreapta a lui SOV, la RealitateaTV), Andreea Esca, Andi Moisescu, Andrei Gheorghe (actual “educator” media al basarabenilor), Cornel Nistorescu (homosexual, informator al Securitatii, actualmente sluga lui Vantu la Cotidianul), Sorin Rosca Stanescu (seful din umbra al “supapelor” media creat de Vantu), Adrian Halpert, Sergiu Andon, Radu Berceanu (fost ministru viitor ministru), Victor Babiuc, Alexandru Sassu, Trita Fanita , Octavian Stireanu, Cazimir Benedict Ionescu, Bogdan Niculescu Duvaz, Remus Opris (mason, sotul deputatei PDL Brandusa Novac), Sorin Dimitriu, Andrei Dimitriu etc samd …dar mai ales Vladimir Tismaneanu, sef de retea, nepot de general KGB, fiu de NKVD-isti…
Acestia sunt cucii care au ocupat cea mai mare partea a pozitiilor importante in media, politica, afaceri, servicii…romanii nu sunt acceptati. Iar cei care indraznesc sa comenteze sunt etichetati in fel si chip, sunt numiti fascisti, legionari, antisemiti.
Miza este interzicerea accesului romanilor la propriile institutii, ocuparea statului si lichidarea “opozitiei”. Cu mijloace similare celor utilizate cu ani in urma impotriva lui Codreanu si impotriva camarazilor sai.

Pagina Facebook ‘George Roncea’:https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s