„ROMÂN”! CE MULT DERANJEAZĂ ACEST CUVÂNT!

„ROMÂN”! Ce mult deranjează acest cuvânt!

OBSERVATOR INTERNA(UT)ŢIONAL

În calitatea mea de observator, parcurg cele mai diferite bloguri. Este cel mai bun mijloc pentru a afla adevărata „stare a naţiunii”. Aici oamenii sunt mai sinceri decât în manifestările oficiale, decât pe platourile tv, chiar decât în sondaje (de regula aranjate), ca să nu mai vorbesc de presă, arareori sau niciodată obiectivă.

Personal nu intervin în dezbateri tocmai pentru a nu le influenţa, pentru a putea recepta starea de spirit a oamenilor în forma ei cea mai pură.

De data aceasta fac o excepţie pentru că pe site-ul d-lui prof. Coja (ca şi pe altele, de altfel, nu e un caz singular) constat că se petrece un fenomen îngrijorător: se practică ingineria genetică – şi voi explica imediat la ce mă refer.

 

Totul pleacă de la un incident oarecare, aparent minor, care putea trece neobservat, dar care pe mine mă îngrijorează, eu văzând în el simptomele unei maladii extrem de grave.

A avut loc o dispută între doi comentatori. Unul îşi spune „koson”. Experienţa şi structura mea de psiholog îmi spun că trebuie să fie un ins îndrăgostit de daci, care se crede el însuşi dac. Celălalt îşi spune „Duhul ploii”. Aici m-am înşelat. Am crezut de prima dată că avem de-a face cu un iubitor al fenomenelor naturii, ca la scurtă vreme să constat că nu e decât apă de ploaie, aşa cum îi spune poporul ultimei banalităţi, la ceva care face oareşce zgomot, dar în care nu găseşti nimic de reţinut.

Mărul discordiei îl constituia subiectul mult dezbătut azi, chiar cel mai la modă: romanizarea Daciei, componenta latină a poporului român. „Duhul ploii” afirma că marea majoritate a istoricilor sunt astăzi împotriva romanizării, cei puţini ce mai împărtăşesc teza tradiţională fiind ţinta ironiilor celorlalţi. „koson”, care am dedus că e dac, dar romanizat, i-a cerut preopinentului trei nume de istorici care neagă romanizarea. „Duhul ploii”, nereuşind să aducă nici un singur nume care să-i susţină afirmaţia, a trecut la tunete şi fulgere, dar de scurtă durată, atâta cât să apuce să se facă nevăzut.

 

Stimaţi navigatori internauţi, nu e un amănunt de trecut cu vederea, e un lucru atât de serios că mă determină să îmi încalc statutul autoimpus şi să mă implic în comentarea lui.

Este tipul, schema după care sunteţi minţiţi.

Vi se spune, împotriva tuturor evidenţelor, în contradicţie totală cu adevărul istoric, că nu aveţi nici o genă romană în alcătuirea dv, dimpotrivă, că pe romani trebuie să-i urâţi din toţi rărunchii, să-i extirpaţi din conştiinţa dv., ceea ce e incitare la paricid, la uciderea părinţilor. Iar, când acestor impostori care atentează la identitatea dv etnică li se cer dovezi, ei, neavând de unde să le scoată, devin agresivi, sar la gâtul interlocutorului că uite ce a fost ăsta în stare să facă, ce nelegiuire a fost în stare să comită: să le pretindă argumente!…

 

Stimaţi navigatori, cât am bătut lumea asta în lung şi în lat, cât am citit, cât m-am documentat, câte naţii am cunoscut, nu am întâlnit nici măcar una, nici din cele mai civilizate, nici din cele mai primitive, nici una singură care să-şi nege strămoşii. Toate îşi divinizează strămoşii, că or fi piei roşii, că or fi eschimoşi, că or fi germanici, că or fi latini, că or fi semiţi, că or fi papuaşi, toate naţiile au un adevărat cult al strămoşilor. Asupra uneia singure, asupra românilor se aplică acest experiment criminal de a-i pune să-şi ucidă ei înşişi părinţii.

 

Apropo de semiţi. Un prieten evreu încerca să mă convingă că într-un viitor destul de apropiat nu vor mai fi etnii, globalizarea va omogeniza speţa umană, nu vor mai exista decât mulatri, creoli şi metişi, vom fi toţi o apă şi un pământ. Aşa că, mă dăscălea el, nu o mai ţine cu Sarmisegetuza ta, cu Putna ta, cu Ţebea ta. Astea vor aparţine trecutului, vor fi precum cultura Turdaş, Creta I şi II, subiecte interesante pentru arheologi dar absolut indiferente pentru grosul populaţiei, de care nu te mai leagă nimic sentimental. Tu îmi spui asta?, l-am întrerupt. Când un strămoş al tău a rostit, cutremurat de durere, înecându-se de jale, din toată fiinţa lui: „De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul ca început al bucuriei mele…” Dacă tu ai Ierusalimul tău, eu de ce nu am voie să am Ierusalimul meu? Aşa cum Ierusalimul tău e început al bucuriei tale, şi Ierusalimul meu e început al bucuriei mele, iar eu la bucuria mea nu voi renunţa pentru nimic în lume.

 

În R. Moldova, un rusneac mă lămurea că moldovenii sunt alt popor decât românii. Tu ce eşti?, l-am întrebat. Я русский!, a răspuns prompt, intrigat că mai întreb. Tu de ce nu eşti moldovean? ЯМолдавский?…, a făcut ochii mari de indignare. Я русский, я говорил тебеодин раз.Bine, bine, am zis. Tu, deşi trăieşti în Moldova, ai voie să fii rus, ucraineanul are voie să fie ucrainean, găgăuzul să fie găgăuz, tătarul tătar. Numai românul nu are voie să fie român. Toţi aduşii de prin toate vânturile, toţi aciuaţii pe aici au voie să fie ceea ce sunt, numai băştinaşul, cel la el acasă, cel în ţara lui, cel ce n-a venit de nicăieri, aici a fost de la facerea lumii, numai el nu are voie să fie el însuşi, trebuie modificat, să fie altceva. 

De asta vorbeam de inginerie genetică. Pentru că asta se face şi în România cu extirparea genei romane. Romanii să fie măcelăriţi (dacă nu a reuşit Decebal, să o facem noi!), aruncaţi în groapa comună că altceva nu merită, acoperiţi cu pământ.

Dar nu numai ei, odată cu ei să dispară şi numele de român. Pentru că ăsta deranjează, ăsta strică toate socotelile, şi aici ca şi în Basarabia.

 

Daciştii cer să nu ne mai numim români, aşa cum ne-am numit 2000 de ani, şi ţara noastră să nu se mai numească România. Numele de român este cel ce ne cuprinde pe toţi, cel ce ne unifică, coeziunea noastră, forţa noastră centripetă. Tocmai ceea ce nu convine duşmanilor noştri de moarte. Ei ştiu că atunci când nu ne vom mai numi români, nu ne vom numi nicidecum daci (asta e momeala), ci ne vom numi moldoveni, olteni, ardeleni, bucovineni, dobrogeni, bănăţeni, maramureşeni, vom fi dispersaţi, dominaţi de ce ne deosebeşte pe unii de alţii şi nu de ce ne uneşte, de forţa centrifugă, a risipirii – prefaţa nimicirii.
Daciştii de fapt repetă la virgulă metoda bolşevică de pierdere a identităţii naţionale aplicată basarabenilor. Exact acesta a fost punctul vizat şi de ruşi: renunţarea la numele de român, ei, moldovenii, sunt alt popor, urmaşii dacilor liberi, nu ca nenorociţii de români care s-au corcit cu romanii.

 

Pericol de contaminare!

 

Nota Redacției: Textul acesta, remarcabil în sine, nu poartă nicio semnătură, poate doar cea din titlu. Așa că înregistrez acest text sub semnătura unui O.A. Adică Observatorul Anonim. Dacă am greșit cu ceva, rog autorul să-și dea alt nume sau cel adevărat și eu voi face modificarea cuvenită. Până atunci,mă bucur de calitatea textului. Nu am crezut la început că ar putea fi o diversiune, dar comportamentul lipsit de onoare și de simțul răspunderii, al unor comentatori, al unor „daciști”, mă face să cred că unii chiar sunt plătiți ca să atace ideea de ROMÂN și să sucească mințile prea odihnite ale unora dintre noi.

 SURSA: http://www.ioncoja.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s